Saracii, Facebook si Isus pe care nu l-am cunoscut
Mai dese și mai multe ca shaormeriile, în București sunt covrigăriile. La metrouri, în stații de autobuze, la colțuri, iarna asta au apărut incredibil de multe covrigării. Ce îmi place este faptul că aproape toate au covrigi cu măsline, ciocolată/finetti, stafide sau și mai bine hot dogs, care până acum îi găseai doar la simigeriile Petru sau Luca. Totuși, undeva în subconștient, am să asemăn mereu covrigul cu mâncarea săracului. Sărac, sărac dar cu gusturi.
Tot pe înmulțire sunt și magazinele second-hand. În ultimii trei ani, pe o distanță de 250 de metri liniari au apărut trei second handuri, în zona Obor. Încă se mai găsesc lucruri mișto la secondhend. Pe controlate.
Deși mi-a fost recomandat de multe persoane, am crezut că Philip Yancey e doar un produs de marketing al pieței de carte teologică. Asta până de curând, când am început să citesc The Jesus i Never Knew. Acum, eu îmi aleg cărțile după felul în care simt scriitura din primele câteva pagini. Philip Yancey mi se descoperă ca un autor matur, cu note documentate și fără lirism postmodernist ieftin(care are priză la hipsterași și alte subculturi pentru care cititul e doar un gest de poză). Ideile sunt bine structurate, fără verva demonstrațiilor și exemplelor în exces. Îmi place. Add to read-list.
Până când nu o faci nu îi înțelegi pe cei care o fac și îi mai și disprețuiești. Mă refer la a pune pe facebook poze cu mâncarea pe care ai gătit-o. Gest pe care atunci când l-ai încheiat, poza nu gătitul, te mulțumește mai mult decât masa în sine. Hi, hi.
01/02/2012 Leave a comment
Noaptea trecuta
Noaptea trecută, în jur de ora 12, veneam acasă de la o filmare prelungită. Aproape de casă, pe strada perpendiculară străzii mele, observ un grup de 5 femei cu trollere înaintând prin zăpadă. Greu, frig, nervoase. Primul gând pe care l-am avut a fost ceva de genul: Pe unde s-au certat țiganii la ora asta de și-au dat femeile afară din casă? În urma lor, două jeepuri pline trec în viteză. Mă apropii de strada mea și din spate aud sirena unei mașini de poliție. Îmi zic: Sigur a fost scandal pe undeva. Dar unde?
Când scot ochii din glugă, văd în capătul străzii (care se termină în linia de tren București-Ploiești) un tren oprit și poliția pe acolo. Puhoi de oameni ca la Obor, țipete, bagaje, întuneric.
Ce s-a întâmplat? Aveți nevoie de ajutor? Locuiesc în cartier. îi spun unui polițist.
Nu domne, a luat foc locomotiva trenului. Staţi liniştit, plecăm şi noi.
Aşa că am plecat.
31/01/2012 Leave a comment
Ianuarie, devreme
Ianuarie a început cu un puseu de primăvară. A fost un weekend, acum trei săptămâni, când oamenii se plimbau prin Herăstrău și mâncau înghețată. Se vede și în fotografii că era parcul plin. Kinderi, hipsteri, bătrâni, tot orașul ieșit la o porție de primăvară iluzorie.
26/01/2012 Leave a comment
The Blizzard of 77
Viscolul din `77 a paralizat circulaţia pentru cîteva zile, la finalul lunii ianuarie din 1977, din zona Bufallo, NY. I s-au dedicat printre nenumărate studii, o melodie şi (cel puţin) o carte.
Unul din motivele căderilor masive de zăpadă a fost şi lipsa de îngheţ al lacului Ontario, ceea ce a dus la producerea efectului de zăpadă de lac. Vîntul rece care bate pe deasupra lacului preia vaporii calzi de apă thus meaning endless snow.
26/01/2012 Leave a comment