Survivor 24 & POD
1. Survivor #24 a fost un sezon slab. A început bine, chiar eram încântat de primele episoade. La un moment dat (odată cu ieşirea lui Colton) totul a intrat pe o pantă previzibilă, descendentă astfel încât, indiferent de twisturile introduse de organizatori, ne-am trezit cu 5 femei îndreptându-se către finală. Sezonul 25 va fi cu trei triburi şi 3 jucători care în sezoanele anterioare au fost evacuaţi pentru probleme medicale. Sigur vine Colton, which will be fun. So, mai vorbim la toamnă.
2. POD lansează un album nou iar dacă ultimele au dezamăgit se pare că pentru cel puţin o melodie de pe albumul cel nou (Murdered Love) şi-au găsit inspiraţia. Foarte mişto melodia asta:
15/05/2012 Leave a comment
Intalnirea
Te-am găsit pe pielea unor dealuri goale de viaţă,
dealuri de pe care verdele fugise şi se aruncase în mare
ca o turmă de porci îndrăciți.
Drumul pe care te întâlnisem era un asfalt curat, strâmt,
șerpuind și ți-am simțit sandalele călcând
ca într-o palmă deschisă, cercetând linia vieții, îngrijindu-i colțurile bătătorite.
Soarele plângea cu umbre călătoare
sute de mii și milioane de turiști coborând din lumină
către acest zid pe care îl călcam și tu și eu în picioare.
Dacă pielea pământului e doar o poartă
dincolo găsim o altă minge de fotbal bătătorită de dumnezei
care poartă noroi pe blugi,
băltoacele lor sunt lacrimile noastre.
Te-am găsit în lumina din vitrina unei patiserii
și în răcoarea unei îmbrățișări pe dealuri goale de viață,
purtai un plovăr de lână și modelul de pe el era linia vieții mele.
08/05/2012 Leave a comment
Trei Acte
Motto:
Te pomeneşti că drumurile sunt atât de întortocheate
încât nici cei mai buni ogari nu le mai dau de cap
şi toţi turiştii cu genţi legate bine-n spate
vor fi pierduţi, tu fugi pe câmp, eu nu mai scap.
Corp:
De ziua ta am să îţi prezint farmacii şi orfelinate
locuri în care clasele de şcoală nu au uşi şi nici scaune
dormitoare albastre, tablouri din Galapagos, bucătării turcești.
Am să te învăţ cum palmele tale, palete peste păr
pot apăsa venele aparatului de fotografiat
şi în durerea lui să îi aducă ceață în ochi,
să îi reamintească vina crimelor de stop în timp.
Notă finală:
Prima zăpadă e mereu ca primul cadou,
degetele sunt prea murdare, ceştile sunt uscate iar geamurile nespălăte.
Prima zăpadă e mereu ca prima vizită la cazinou,
prietenii sunt prea triști, valea umbrei morții e prea aproape.
08/05/2012 Leave a comment
In Eden
În Eden, scaunele animalelor erau din plastic reciclat
și după fiecare furtună de nisip
culorile lor se amestecau și nășteau alte scaune, alte animale.
Paharele de plastic de unică folosință puteau fi dimineața pahare,
la prânz sticle pentru păstrare și seara albatroși mânioși.
Ochii unui tigru puteau fi ochi de tigru până când din mijlocul furtunii
se auzea un pocnet de pistol
și ochii unui tigru amestecându-se în baia de culori deveneau drumuri bătătorite spre nord,
indicatoare către Oslo, bărci iar dimineața după furtuna micului dejun,
culorile deveneau un alt mic dejun.
În Eden, bătăile inimii sunau a ciocane înfipte în scânduri uscate,
sunau a mâini de muncitor plesnind a neputință
și când furtunile de nisip amestecau inimile între ele
în urma lor rămânea un singur zid care înconjura grădină, lumea, lumina.
07/05/2012 Leave a comment
Fotografii pe filme expirate #10
Zilele trecute am fost la un picnic în Parcul Herăstrău, cu Lavinia şi familia Şerban. A fost un moment bun ca să mai fac ceva poze cu filmul expirat pe care îl mai aveam în aparat. De astă iarnă m-a luat puţină lene, am fost şi tot mai ocupat iar momentele libere pe care le-am avut şi în care aş fi putut să iau aparatul cu mine au fost prea plăcute ca să le stric eu cu poze, ţac, ţac, ţac. So, la picnic m-am întins pe spate şi am tras pozele astea. Îmi place foarte mult albastrul nisipos al cerului, foarte mult.
04/05/2012 Leave a comment