Cuţite către libertate
Leapşa de la Adrian Ciubotaru:
Eu când vreau să scriu despre cărţi, trebuie să ascult muzică, Morrissey de obicei. M-am prins de obiceiul ăsta destul de tîrziu faţă de momentul primei mele interacţiuni cu o carte. Mi-a plăcut să citesc încă dinainte să merg la şcoală. Am în minte o imagine de la vîrsta de 5 ani, mama spăla haine într-un lighean de tablă, albastru, iar eu citeam programul tv din ziarul Meridian, din cînd în cînd oprindu-mă să o întreb una şi alta despre un film sau o emisiune. La cinci ani, lumea are multe colţuri iar unul din cuţitele cu care îmi tăiam eu colţurile era programul tv din Meridian.
(Mai tîrziu, la şcoală, am descoperit că fetele puteau să fie cuţite pentru libertate) iar pe la 10 ani, cînd unchiul meu s-a mutat la noi pentru o scurtă perioadă de timp, casa mi-a fost invadată de cărţile lui Sven Hassel alături de cîteva volume incredibil de groase. Shogun, Tai-Pan şi Nobila Casă, cărţile lui James Clavell. Pe cît de groase sunt cărţile, pe atît de ascuţite cuţite pentru a îţi croi drumul spre libertate. M-am înfipt în ele începând cu ultima, cea mai subţire dintre toate, Nobila Casă. Am abandonat-o repede, plictisitoare, aşteptând ceva mai bun. Am început cartea care a devenit iubirea adolescenţei mele şi pe care pînă acum am citit-o de trei ori, Shogun. Aventurile lui John Blackthorne au fost o încălzire bună pentru Căpitan la 15 ani, carte care mi-a deschis era lui Jules Verne şi care a marcat începutul meu pentru cariera de cititor feroce. Mi-a luat aproape un an ca să termin Shogun şi ca să reţin ceva din ea:). Am revenit de două ori pentru a o găsit mai bună, mai groasă şi mai plină de acţiune de fiecare dată. Prea multe imagini, prea puternice, prea multe detalii. Cu toată greutatea ei, Shogun e una din cărţile cele mai bune pe care le-am citit vreodată. Recomandare de cinci stele din partea mea, dacă ia cineva seama la ce se scrie pe blogul ăsta.
Leapşa la liber! Lăudaţi-vă copilăria!
21/07/2010
One response to Cuţite către libertate
Pingback: Șansa primei cărți din copilărie | Adrian Ciubotaru