Poezie: Dragoste eclectică

S-a întors toamna şi spatele ei costeliv

l-am umplut cu sărutări până când toate au devenit cocoaşă.

S-au spart pe parchetul meu laminat două borcane.

Din primul i s-au scurs toamnei mărturiile

şi în celălalt s-au adunat paşii rătăciţilor, pierduţilor, negăsiţilor.

Ce vreme plăcută, desfac o sticlă de apă,

aud bocănitul schelăitorilor de peste drum,

împânzesc un ecran cu litere care nu vor să se atingă una de cealaltă.

Schelăitorii pocnesc, caii murmură a ploaie.

Construcţia lor nu ţine cont de anotimpuri,

în curând vor termina turnul babel,

în curând se vor arunca din vârful lui.

S-a întors toamna!

Ah, toamnă, ce mult te-aşteptam!

30/08/2010

Posted in poezii.