Poezie: Timpul Corect

Timpul era corect și legal

cînd o mie de oameni încăpeau într-o carte cu cîteva pagini,

cînd milioane de ochi fragezi

purtau întunericul ca pe o haină sezonieră,

ca pe o promisiune de care vrei cu orice chip să scapi.

Era un timp drept, singur,

ușor de îndepărtat, ușor de înduplecat.

Pentru că exista lumină  orbitoare purtam ochelari.

Și deci exista timpul, existam și noi, iubiții,

religie fără viziune, pagină deschisă la întâmplare.

Puteam să văd,

poveștile se lungeau ca pastele

înfofolite pe o furculiță care nu se mai termina.

Puteam să strig,

cîntecele erau extensii colorate, apă cu știuci în forme nemaiîntâlnite.

Puteam să protestez, puteam să fiu solemn,

puteam să fiu în mai multe locuri în același timp,

puteam să vîr o mînă rece în sîn,

cerul se vedea de aproape,

puteam să fiu hapsîn.

Timpul era corect, un domn și-un cavaler,

un Lancelot care dorea pe-ascuns s-ajungă-n Camelot.

Mișcarea lui printre noi era divină,

deși rătăcit, deși noi n-aveam vină.

Nu voi uita cît voi trăi mîna imensă a timpului corect,

apăsarea degetelor peste gîtul meu,

gît prea legat de un cap prea plecat.

Timpul era corect și legal,

puteam să îți spun că te iubesc

binecuvîntat de o bucurie soră cu lumile în care am trăit

și pe care nu mi le mai amintesc.

2 responses to Poezie: Timpul Corect

1. Pingback: Vărsător: Cineva, peste mări și țări, vă dedică o poezie « El Deseo Producciones S.a. « Joacadeamine

2. Pingback: Lecturi obligatorii pentru vacanța de iarnă « El Deseo Producciones S.a. « Joacadeamine