Poezii Subacvatice
Sunt încă defazat. Ieri am avut de dat un singur telefon şi am sunat unde nu trebuie. Azi, de exemplu, mi-a luat 15 minute ca să mă hotărăsc să apăs butonul SEND al unui email. Trebuia doar să mut cursorul mouseului pe jumătate de ecran şi să apăs butonul stâng al mouselui. Încă mă ia somnul când tai salata în bucătărie. Azi dimineaţă de la ora 8 aveam programată oră de condus. Mi-am dat seama că am uitat de ea abia pe la ora 9 când eram în metrou şi mă gândeam la ce urmează să fac cu banii de la salariu. Anyways, pentru toate acestea există o explicaţie plină de aventuri. Şi anume, primul meu concediu oficial. De ce oficial? Pentru că până acum am avut parte doar de vacanţe. Mi le luam când vroiam eu, cât vroiam eu. Nenumărate, nesfârşite. Anul ăsta am avut de lucru foarte mult şi a trebuit să respect cu stricteţe calendarul cu concedii. Revenim. În detalii lipsite de fotografii, ultima săptămână jumătate s-a derulat cam aşa: maşinuţă cu Vulupe şi Iulian până la Cluj, sâmbătă, muzică, fun, blocaj în trafic pe Valea Oltului, senzaţie, somn, mişteaux. Cluj-Şuncuiuş cu un băiat de treabă care nu ne cunoştea dar care m-a sunat şi mi-a spus că l-a rugat cineva să ne ducă şi ultima bucată de drum. Foarte tare! Primul clujean pe care l-am cunoscut să ştie despre helloladieshowareyoufantasticdoesyourmanlooklikemenocanhesmelllikemaybe! Am pierdut o săptămână într-un cort aşezat cu stil pe malul Crişului Repede. Ce poate fi mai frumos decât băi nocturne şi matinale, când stelele petrec şi înainte de trezitul cocoşilor. Senzaţie! Fashion adevărat! Să vă explic cât somn poate să încapă în mine timp de o săptămână sau câtă apă poate să treacă prin pielea mea îmi este imposibil. Rămân totuşi la ideea că nu mi-au crescut tentacule în loc de braţe şi că gura mea nu emite lichide albastre pentru camuflaj. Deasemenea, nu am devenit un sloth. Or, have i…?
Nu pot să scriu despre poeziile subacvatice cu şerpi de râu care atunci când deschid gura se vede izvorul râului în capătul stomacului lor sau despre zebrele de lumină care aleargă în jurul cortului odată cu trenul de la ora trei dimineaţa. Am simţit că las ceva din mine în Piatra Craiului în dimineaţa în care mi-am pus rucsacul în portbagaj şi am tulit-o la Oradea. Practic, în afară de percentage-ul din suflet, am mai lăsat şi un hamac rupt şi o pereche de pantaloni scurţi de fâş, roşi, cadrilaţi. E ok, lumea e atât de mare încât o pereche de pantaloni orfani îşi vor găsi iubirea sau alţi părinţi.
Episodul următor implică o călătorie cu trenul, de la Oradea către Arad. Întreb și eu ca tot omul care aude de 30% din profesori care pică definitivatul și alte mii care iau medii de trecere: Oare cum o fi să ai iubită care să ia nota 9 la definitivat? Frustrant. Atunci îți dai seama de adevărata ta valoare. Nuntă. Viviana și Marius s-au gândit că e vreme de poezie în doi. Și ce poezie a fost la nuntă! În calitate de bucureștean greu de impresionat declar că am participat la cea mai mișto nuntă de până acum! Ce cor, ce cvartet de coarde, ce pian, ce viață! Foarte mișto! Trebuie notat că slujba a avut loc la una din cele mai vechi biserici baptiste din România, e clar că nu intrau pianul și contrabasul într-o biserică ortodoxă. Nu disprețuiesc ci doar onorez. Anyways, treaba cu nunțile mișto la ardeleni mi-a fost confirmată și azi, la birou.
Defazajul persistă. În timpul scrierii acestui post am confundat o sticlă de fanta cu una de bere.
Am avut parte de cel mai plăcut puzzle din vara asta. Și pentru asta arunc cu niște mulțumiri în câteva nume. Numele puse pe blog sunt irelevante, ce e în inima mea pentru oameni contează. Ilie Stupar, Ionu, Caleb Stupar, Dani Salanța, Bobică, Vulpe, Iulian, Gusti Mocean, Ovi, Mihai, Ana Banc, Ramona Coita, Rebecoasa, Lavinia, Viviana&Marius Pădurean.
Mă duc să duc bicicleta la service. Am găsit și o poză, așa de la gura cortului.
25/08/2010
3 responses to Poezii Subacvatice
Ce imi place la taberele de genu asta e ca aduc oameni din toata tara intr-un context in care nu pot decat sa se imprieteneasca … da si ma refer la tine si la ilie, ce mai echipa nu ?
Eu si cu Ilie suntem suflete pereche;)
dragut post:)sa nu mai vbesc de fotografia asta superba…s-a meritat sa fii deranjat mereu de galagia trenului:) a fost o saptamana frumoasa:)si voi ati facut echipa buna, tre’ sa recunosc:)))